1 Ian
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,100 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 35 trips to carry that many people.
1 Ian
E prima zi a anului 2012.
Deocamdata ma simt la fel ca-n 2011, dar cu cel putin 366 de ganduri si planuri noi pentru fiecare zi din 2012. A trecut un an pe langa mine si nu am scris mai nimic; nici macar un sfert din cat imi doream si vreau sa indrept lucrurile anul acesta. Imi doresc timp liber pentru asta, fara a suna ca o scuza pentru ce n-am facut pana acum. Multumesc celor care se lovesc zilnic cu ochii de acest spatiu virtual, chiar daca posturile sunt tot mai vechi. Ce e vechi prinde culoare si capata valoare insa, daca ajunge la cine trebuie.
Un 2012 frumos si plin de toate cele cautate si nesperate de noi toti!
La multi ani!
21 Noi
Nu ma astept sa castig nimic pentru ca nu am castigat niciodata… spune pesimista din mine… Optimista imi sopteste ca ar fi dragut sa castig oricare din cele 3 premii. Astept… astept…
Un like please, pentru concurs!
9 Noi
De cand nu am mai scris, tastatura s-a schimbat, pc-ul e mai bun decat celalalt, sor-mea a mai crescut, yo imbatranesc si sunt rupta de munca… Mi-e dor de discutiile mele cu mine si de contradictiile proprii, de gandirea mea tanara , mai pe scurt, de mine si de tot ce a trecut pe langa mine.
Mi-e frica de timp si de tot ce presupune el asupra psihicului omului. Sunt prea multe schimbari aduse de timp… e prea putin timp pentru atatea zile, prea multe zile pentru asemenea timp. Si trec toate pe langa mine, toate impinse de timp… Mi-e greu sa recunosc, dar nu am timp suficient pentru mine, pentru ce vreau eu sa fac, pentru cate sentimente am si cate vin zburand in timp… Imi pare atat de rau…
Nu mai am timp…
5 Dec
Timpul trece neincetat…La fel de repede eu m-am maturizat
Din OM…am devenit alt OM…Cu viteza am exagerat<
Si radarul vietii, rapid m-a amendat
Si cu cel putin 10 ani fara mila m-a maturizat
Mi-a suspendat copilaria si linistea, pe timp nelimitat…
Degeaba m-as intoarce, sa privesc in urma…
N-am nicio sansa sa recuperez, ceea ce mi-a luat 21 de ani sa realizez…
Sunt departe deja
Caci viteza a ramas cu mine…
Nu in urma mea…
13 Mar
Astazi. O sambata oarecum draguta din punct de vedere meteorologic, dar friguroasa pentru un 13 martie. Ma bucur insa, ca se putea si mai rau. Am fost la Kilipirim, la Sala Dalles si pentru o ora mi-am eliberat mintea si mi-am delectat privirea cu titluri peste titluri. Toate interesante! Toate sunau bine! Toate imi antrenau imaginatia suficient incat sa le doresc in raftul meu cu litere! Am vazut si faimosul E-book cu 101 titluri romanesti, la 999 lei/bucata. Titlurile respective nu le-am vazut insirate pe nicaieri in respectivul stand si nici n-am stat sa cer detalii, tinand cont de faptul ca buzunarul meu plange din ziua de salariu pana la urmatoarea zi de salariu. La antichitati, m-am indragostit la prima vedere si atingere de o masina de scris. Era o masina de scris “Hermes 3000″ cu o culoare foarte interesanta, o tenta de verde praz. Sincer, nu ma asteptam sa fie aglomerat…si era. Era aproape la fel de aglomerat ca la targurile de Craciun. Frumos…o atmosfera simpatica…Si bomboane de cafea la etaj, primul stand pe stanga.
11 Mar
Curge speranta prin vene si se izbeste cu nerusinare de varfurile degetelor care ating timid o bucata de optimism… Ating, simt…si corpul e incordat cu totul pentru un zambet. Unul atat de natural si din suflet, incat fiecare parte lucreaza… Dar, degetele tremura usor de teama si optimismul se scurge printre ele lasand un suflet confuz, o minte dornica de mai mult.
In suflet pulseaza nelinistea si dezorientarea, astfel mintea se pierde-n deziluzii si trupul aluneca usor in rutina vietii… Ochii au doar puterea sa vada o lumina indepartata, dar sigura spre viitor, restul se disting cu greu in ceata. Si nici nu conteaza. Conteaza lumina aceea pe care degetele nu o ating. Conteaza ca bucata de optimism poate fi controlata de aceste degete si ca speranta pulseaza in varful lor. Nu are scapare… Asta e singura cale spre lumina. Si drumul e drept. Nu-l ocoli din cauza denivelarilor, ca vei ajunge tarziu la lumina si timpul nu se opreste in loc la fiecare denivelare. Trece pe langa tine razand in hohote…
Si nu intotdeauna cine rade la urma rade mai bine…
Uneori… optimism+speranta=viata
8 Mar
Astazi, in prima zi de concediu, am avut totusi niste drumuri de facut si am profitat de vremea asta rece, urata si trista sa ma grabesc pentru a ajunge din nou acasa. In drum, m-am indurat sa scot nasul din fular si l-am zarit. Era spanzurat de o sarba rece si il sufla vantul in toate partile. L-am luat pe Catavencu la mine acasa. Mi-a fost alaturi in alegerea florilor si bomboanelor pentru mama. Ajunsi acasa, ne-am distrat impreuna si n-am putut sa ma abtin din ras, desi starea mea la inceputul zilei era precum vremea de afara. Urata! Coperta ca de obicei e geniala… Pana la “trampa si ecranu`” m-am oripilat de diversele evenimente din tara asta, again and again, dar maxima a fost dubiosu` ala din Iasi care intepa femei cu un cutit pe strada. Si nu era doar dubios, mai era si psihopat, violator eliberat conditionat de curand. Mai multe mi-a spus, Catavencu…dupa cum urmeaza:
” Pe 24 februarie, Iasiul a fost terorizat de intapatorul in serie, care infingea briceagul in fundul tinerelor de pe strada. La stiri au spus ca ziua se mai numeste si “Dragobetele, care saruta fetele”; poate ca suspectul era chiar Dragobetele, care isi schimbare modul de operare, devenind “Dragobetele, care inteapa fetele”! Ce perverse au ajuns si personajele astea… Ma astept ca si Cupidon sa-si schimbe modul de operare. Adica sa fure ceva meserie de la Marcu.”
Si cu totii stim cine e Marcu…
Marcu care trage-n cur cu arcul!
Alte noutati si picanterii le aflati de la Catavencu… 
4 Mar
Eu: Nici azi n-am chef de acelasi job prost platit…
Yo: Pey ce te vaiti, daca n-ai fost in stare de mai mult.
Eu: Bai e criza. Nu-mi gasesc altceva asa usor…
Yo: Bla bla bla. Si sor`ta e mai realista uneori. Pune mana si fa ceva.
Eu: N-am chef. Lasa-ma cu astenia mea de primavara. Mereu imi strici tu dispozitia.
Yo: Zi “Mersi”. Daca n-as fi yo, sa te trag de urechi…
Eu: Pey vezi ca te doare si pe tine.
Yo: Te crezi funny, nu? Sa vezi ce rad si yo maine cand iei salariu` ala si nu stii cu ce mana sa-ti achiti toate cele. Iar ramai “chiftea” o luna.
Eu: E treaba mea.
Yo: Da. Yo mi-am facut datoria…
Eu: Mai taci dracu`… Oricum trebuie sa plec la job. N-am timp sa-ti ascult ineptiile.
Yo: Ai uitat ca vin cu tine?
2 Mar
Anu` trecut m-am bucurat cu ceva procente-n plus, dat fiind faptul ca s-a tinut in Vama… si am asteptat ziua de 1 martie cu speranta… Primele detalii, indica faptul ca anul acesta, intre 2-4 iulie se va tine in Padurea Paulesti (open air) in Ploiesti. Imi place Ziggi si ma bucur ca va veni…
Dar, nimic nu se compara cu atmosfera de Vama… 
www.summerjam.ro
